Memoria versus In Memoriam!
Printre primele lucruri vitale pe care orice organism viu il capătă se află MEMORIA! Medicii susțin chiar ca fătul din burta mamei este puternic influențat de memoria sa anterioară nașterii în viața ulterioară acestui magic și unic moment.
Omul în mod evident crește odată cu memoria lui personală și intra concomitent și în memoria celorlalți semeni cel puțin. In eventualitatea în care se remarcă social, științific, etc intra în memoria colectivă singur sau ajutat, voit sau nevoit, în mod pozitiv sau negativ etc.
Școala, fie cea a celor șapte ani de acasă fie cea dezvoltată de sistemul educational organizat, ne învață să dezvoltăm fiecare secțiune în parte a memoriei dar și să creăm diferențe afective în cadrul memoriei personale.
Aici începem să învățăm să memorăm oameni, locuri, fapte, etc de care inteligența noastră afectivă se leagă și se ancorează diferit și care luptă cu alt fenomen numit Uitare!
Dacă ne gândim ca avem o suprafață relativ finită pe care o numim Memorie și pe care punem diverse informații claie peste grămadă, așa după cum vin ele din punct de vedere temporal în mod evident vom observa ca:
– vrem nu vrem trebuie să începem să prioritizăm cumva aceste informații drept pentru care vom sorta după criterii stabilite fie prin educație, fie după mărime și/sau nevoie, nivelul de importanță, repetabilitate, etc.
– pe măsură ce trece timpul volumul de informații va creste exponențial și va aglomera și înghesui tot mai tare suprafața relativ finita de stocare drept pentru care vom crede ca uitarea va acționa precum o funcție de ștergere definitiva și va crea loc liber pe platforma memoriei doar ca din păcate este doar o senzație falsă autoindusă
Acum să vedem ce se întâmplă cu zona de memorie destinată segmentului In Memoriam
Prin procesele de învățare și cel de stocare mai sus descrise Omul încearcă să trimită cat mai departe în viitor concomitent cu menținerea în prezent a unor secvențe de memorie pe care gândirea individuală și/sau colectivă decide ca trebuie să fie părți ale acestui proces
În acest fel există crucile în cimitire, nume de străzi, orașe, statui de scriu cărți despre etc etc
Fiecare societate în parte a fost puternic marcată de acest fenomen In Memoriam din mai multe motive cum ar fi:
– educația individuală și colectivă
– crearea unor simboluri fizice ancorate puternic în mentalul individual și colectiv
– crearea, dezvoltarea și menținerea unui sistem de valori care să susțină, să apere și sa justifice sistemul și reprezentanții lui
Egiptenii au făcut piramide, romanii temple, creștinii biserici, comuniștii statui, etc. Astăzi însă neoliberalismul și neomarxismul și-au dat mâna și împreună au început un fenomen contrar acela de ștergere a secțiunii colective și individuale a secțiunii In Memoriam considerând ca aceasta ar fi vinovată de situația actuală și mai ales trecută a problematicilor umanității.
Astfel prin scoaterea statuii lui Mihai Viteazul de la Oradea s-a susținut ca se va scoate din memoria individuală și colectivă a unei categorii de cetățeni a faptelor lui. Mai mult copii a căror conștiința civică se construiește și pe baza acestei simbolistici vor pierde treptat până la complet informațiile din memoria lor in plin proces de construcție și dezvoltare.
Doar ca măsura în cauză nu a precizat ca scoaterea respectivă era destinată populației:
– maghiare puternic încurajate în această perioadă în acțiuni revizioniste
– române puternic obligată să renunțe la cultivarea valorilor istorice naționale
Cultul eroilor valabil și promovat din antichitate până de curând în cadrul oricărei civilizații și religii a fost considerat de către cele două curente teoretic antagoniste strict, a fi unul dintre vinovații principali de războaiele umanității și de menținerea în zonele de memorie analizate. Așa ca urmările le vedem astăzi începând cu săracele manuale de istorie (cei care au făcut școala înainte de 90), distorsionarile și erorile intenționate sau nu, politicile publice în domeniul urban șamd
Ultima găselniță urbană în materie de ștergere a numelor și locurilor străbune și importante în memoriam a fost cea a ștergerii de pe tăblițele indicatoare a numelui străzilor tocmai a indicațiilor de sub numele străzii. Acolo unde înainte se regăseau scurte date despre cel/cea care dădea numele străzii s-au șters aceste date de am ajuns să citim str. Eminescu Mihai în loc de Mihai Eminescu , str. 9 Mai, str. Soldat, Caporal….Maresal dar fără să știm cine și ce a făcut pentru ca să merite această onoare!
Cel mai recent exemplu a fost dat exact ieri când întreaga țară a sărbătorit Unirea Principatelor Române act de naștere al României. Lăsând deoparte festivismul normal de la Iași și Focșani acolo unde toți politicienii s-au înghesuit a fi văzuți și auziți, perla Primarului Iașului rămânând peste veacuri ca fiind memorabilă:
„Alexandru Ioan Cuza, regele Ferdinand, regina Maria, făuritorii urinii”
am fost uimit să văd cum s-a așternut uitarea peste locul alegerii lui Cuza la București ca domn al Țării Românești
Studiind manualele de istorie de azi am observat cu stupoare ca există doar câte o frază cu privire la acest eveniment crucial pentru țară și popor față de care Unirea nu ar fi fost posibilă în mod evident!
Căutând pe internet am găsit o altă mistificare legată de acest act vital pentru Unire și anume locul unde a fost ales Cuza ca domn al Țării Românești adică Hotelul Concordia!
Personal am fost în clădirea de pe str. Blănari ce adăpostea Hotelul Concordia în acele timpuri de două ori înainte și de două ori după anul 1990 ocazie cu care am putut vedea la fața locului placă de marmură ce comemora evenimentul respectiv și pe care comuniștii nu o scoseseră – unii spun ca ei au și pus-o, dar care aseară nu mai exista. Indignat la culme am și filmat și fotografiat clădirea din stradă și din curtea interioară deoarece se afla într-un stadiu incredibil de devastare
Culmea este ca la 20 de metri distanță erau nu unul ci trei echipaje auto ale Poliției așa ca pentru a face un test m-am dus la polițiștii respectivi a căror medie de vârstă era de circa 30 de ani și i-am întrebat dacă
– știu ce a fost în acea clădire părăginită demnă de filmele horror
– acea clădire este cea a Hotelului Concordia
– cunosc ca acolo a fost ales Cuza ca și domnitor al Țării Românești
La aceste întrebări ale mele doar unul singur mi-a spus ca nu acolo este Hotelul Concordia ci în altă parte dar nu ca știe exact unde!!!
OK veți spune mulți dintre dvstra militianul și cartea precum baba și mitraliera așa ca am transmis filmările respective și unor ziariști de marcă
Spre stupefacția mea am primit un mesaj a doua zi care spunea ca regreta ca s-a luat după mine deoarece i s-a comunicat ca adresa Hotelului Concordia ar fi fost în str. Smârdan și nu în str. Blănari!
Șocat am luat internetul la puricat și am găsit aberația în Wikipedia, într-un articol de prin Libertatea, pe un site al unei primării locale etc
Și uite așa am constatat ca Wikipedia care nu este sursa oficială de informații mai ales ca acolo poate scrie oricine, dar mai ales cum se formează un lanț masonic al necunoașterii nu al cunoașterii
Pentru ca în mod evident și oficial recunoscut Unirea a fost opera masoneriei lucru nu prea public făcut și nici introdus în secțiunea de In Memoriam despre care scriam mai sus!
In plus Smârdan a fost locul unde s-a dat o mare bătălie, dar ulterior Unirii, iar numele străzii a fost dat în mod evident ulterior ei!
Și pentru ca tot vorbim de Unire cine dintre dvstra poate să spună fără să caute pe internet cine a fost și de ce a avut un rol major în această operă a nației române, Ecaterina Cocuta Vogoride -născută Conachi ? Nu merită oare și această eroină a neamului o stradă, o piață, o statuie ceva?
Într-un articol științific publicat mai demult arătam și probam modul în care paradigma clasică care spune ca cel mai puternic este cel care are informația într-una nouă care spune ca cel mai puternic este cel care stochează informația. Susțineam deasemenea ca orice informație primară se modifică la fiecare trecere printr-o “ușa de trecere” către seiful care stochează informațiile. Pe înțelesul tuturor și sensul prezentei teme revedeți vă rog cazul Hotelului concordia mai sus prezentat!
In final va întreb pe fiecare dintre dvstra ce veți considera mai important pentru dvstra și mai ales copiilor dvstra, in mod individual:
– o memorie personală cu privire la numele și faptele străbunilor dvstra nesusținută de nimic public în zona in memoriam sau
– o memorie comună individuală și colectivă nesusținută de nimic public
– o memorie comuna individuală și colectivă recuperată prin acțiuni publice și individuale
– un somn plăcut al conștiinței în brațele memoriei și dedicat in memoriam
Nu uitați ca doar în povești un om corect informat nu va convinge o armată de “urechiști” fie ei chiar și bine intenționați ca o 9 atitudine contează!
Autor : Cezar Osiceanu
